Journal from Târgu-Mureș: Robert Oprea

We publish the journal written by Robert Oprea one of the actors of “Ca un fum, ca o părere”
(Mir nichts, Dir nichts) by Jan Friedrich. The text was presented at the Studio Theatre of University of Arts, Târgu-Mureș on 27th November 2015.
Translated by Mircea Sorin Rusu,directed by Gavril Cadariu, with:Loredana Dascălu, Alex Hîncu, Ioana Hogman, Ștefan Mura, Robert Oprea, Vali V. Popescu and Lorena Râpea.
Photo credit: Cristina Gânj

EN: “I felt the text really close to me from the first reading.”

I felt the text really close to me from the first reading. Maybe at first sight the text seems easy, the lines are short, there are not many stage directions, this means the playwright lets us discover its connotation. The characters’ struggles are very deep and misunderstood by the older generation. The metamorphosis – if I can call it like this – that they go through in three days come from a suffocating flow, going from one extreme to another. Taking Butte as an example: his anxiety concerning his sexual identity pushes him to a state of total despair when he doesn’t know what he is saying or doing anymore.

We made a team really quick, we committed to the situations and to the way that the characters are or behave, even in our everyday life. We started using their language among us not long after the first reading. Everything went really smooth, we didn’t feel like stagnating in one rehearsal nor we went back to make something clear, on the contrary, everything advanced smoothly and made us discover more and more about each character or the relationships between the characters.

RO: „Am simțit textul foarte aproape de mine de la prima lectură.”

Am simțit textul foarte aproape de mine de la prima lectură. La prima vedere acesta pare ușor, replicile sunt scurte, fără prea multe indicații, adică dramaturgul ne lasă pe noi să descoperim subtextul. Dar framântările personajelor sunt foarte adânci și deloc înțelese de generația mai în vârstă. Metamorfozele, dacă le pot spune așa, prin care trec în trei zile, vin într-un debit sufocant, trecând de la o extremă la alta. De exemplu Butte, neliniștile pe care le are în legătură cu identitatea lui sexuală, îl aduc într-o stare de disperare totală, în care nu mai știe ce face sau spune.

Am creat rapid o echipă, ne-am asumat situațiile și felul în care sunt sau se comportă personajele și în viața cotidiană. În scurt timp de la prima lectură am început să folosim între noi limbajul lor. Totul a decurs în flux continuu, nu am stat pe loc la nici o repetiție și nu ne-am întors pentru a lămuri ceva, dimpotrivă, totul a progresat și ne-a făcut să descoperim și mai mult despre fiecare personaj sau relațiie dintre ele.

Leave a Reply