Andreea Valean

 

Sunt regizor de teatru și scriu piese pe care vreau să le regizez eu pentru actorii cu care îmi place să lucrez. Mă interesează să scriu despre și împreună cu oameni a căror poveste nu a mai fost pe scenă: delincvenți minori din penitenciare, copii romi din sate fără electricitate care nici măcar nu știu să scrie, evrei vânduți sau nu de către Ceaușescu statului Israel în anii `70, prostituate de la centura Bucureștiului, preoți dați afară din Biserica Ortodoxă Română.

Fabulamundi involved Andreea Vălean in activities in Rome and in Pescara.

Andreea Valean este o cunoscută autoare dramatică şi regizoare de teatru. A absolvit Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti şi este unul dintre membrii fondatori ai dramAcum, unul dintre cele mai bune proiecte de promovare a tinerilor regizori şi dramaturgi. Este de asemenea o apreciată şi premiată scenaristă şi producătoare de film.
În 1998 a avut premiera piesei Eu când vreau să fluier, fluier la Teatrul Naţional din Tg. Mureş. În 2010 filmul realizat după aceeaşi piesă primeşte la Berlin Ursul de argint.
În 2000 a scris piesa Ultimul joc de Tarot, nominalizată la Premiul Uniter pentru cea mai bună piesă a anului, pe care a montat-o în 2004 la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti. În 2001 a beneficiat de o rezidenţă la Royal Court din Londra şi a fost câştigătoare a Eureka’s Trans-Europe Script, Istanbul.
În 2002 a scris Kiki şi Bozo, în cadrul unui workshop de piese de teatru pentru copii din Macedonia. În 2007 a fost montată la Teatrul Naţional din Timişoara şi la Teatrul Excelsior din Bucureşti în 2014. În 2003 a scris scenariul filmului de scurt metraj Trafic, premiat la Festivalul de film de la Cannes. În 2006 a scris scenariul şi a fost producător asociat la filmul Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii, participant la Festivalul de Film de la Cannes. În 2010 la Lark Center din New York a scris piesa Don’t Cry We’ll All Meet on The Other Side. În 2014 primeşte Menţiunea Specială Krzysztof Kieslowski ScripTeast pentru Cel mai bun Scenariu din Estul şi Centrul Europei pentru scenariul Viaţa mea bate realitatea.

Dacă vreau să fluier, fluier
Dacă vreau să fluier, fluier este cea mai cunoscută piesă a Andreei Vălean, care a inspirat şi filmul omonim, câştigător al Ursului de Argint de la Berlin. Are la bază un studiu pe care Andreea l-a făcut în închisorile cu tineri infractori din România. Piesa a fost publicată în volumul „Balkan Plots” la Editura Aurora Press din Londra.

Kiki și Bozo (Kiki and Bozo)
Kiki și Bozo este o piesă despre confruntarea cu moartea, despre ultima călătorie, despre corectarea greșelilor în al doileasprezecelea ceas. Bătrânul Bozo și fetiţa Kiki sunt aproape de mare. Bozo vine la mare ca să moară, iar Kiki fuge de toată lumea pentru că se teme de moartea câinelui ei Nini. Ei petrec puțin timp împreună, dar e de ajuns pentru ca ei să înțeleagă ce este moartea, dar, de asemenea şi ceea ce sunt prietenia și dragostea. Orchestra care cântă tot timpul pe scenă reprezintă sufletul bătrânului Bozo. El îi dă în cele din urmă sufletul lui Kiki și prin gestul acesta nu doar că îşi oferă lui însuşi un nou contract de leasing pe viață, dar îi oferă, de asemenea lui Kiki valoarea neprețuită a înțelegerii faptului că principalele caracteristici ale vieții sunt că este efemeră și imperfectă.

Ultimul joc de Taroc (Conspiracy in the Synagogue)
Acum câțiva ani, am scris un text inspirat din viaţa bunicului meu și a prietenilor săi. Ultimul joc de Tarot. Am fost fascinată de modul în care a trecut el prin viață și prin toate glumele proaste care istoria le-a jucat cu el. Accentuarea antisemitismului în anii ’30 și înscrierea evreilor în partidul comunist văzută ca o șansă pentru ei să scape de el; perioada de detenție pentru faptul că partidul comunist a fost ilegal în România; deportarea în Transnistria, la începutul anilor ’40; eliberarea în ’44, după care, mulți dintre ei şi-au schimbat numele împinşi de dorința disperată ca istoria să nu se repetă cu copiii lor; perioada comunistă de după 1944, când a urmat o nouă perioadă de detenție pentru cei care au fost „comunişti mai mult decât este necesar”, adică cei care au spus cum a fost în realitate; dificultățile prin care cei care au vrut să emigreze în Israel în anii 50 au trebuit să treacă; diminuarea până la dispariție a comunităților evreiești; singurătatea celor care au rămas în urmă și perioada așa-numitul „antisemitism fără evrei”.
Aproape toată tinereţea lor, acești oameni au luptat cu o istorie care le-a fost potrivnică, dar acest lucru nu i-a făcut să-și piardă pofta de viață și bucuria de vedea partea frumoasă a ei. Prin Ultimul joc de Tarot am vrut să spun povestea lor.
Acest text a fost scris şi jucat la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti cu sprijinul  „European Association for Jewish Culture ”

September 2015

Andrea Valean has been invited at Short Theatre 2015 with her text If I Want To Whistle, I Whistle (Dacă vreau să fluier, fluier).