Sunt actor, dramaturg și jurnalist și încă nu mi-e clar în ce ordine, dar ele toate se leagă atunci când scriu un text dramatic. Mi-am dat seama că ambele texte de teatru pe care le-am scris au pornit de la știri. Într-un caz, de la știri pe care le-am auzit la televizor, într-altul cazul ultimului de la o poveste pe care am relatat-o chiar eu în cadrul unui reportaj. Mi se par fascinante situațiile excepționale din viață, unde nu e chiar atât de evident de partea cui este dreptatea. Îmi place să ficționalizez situații reale controversate, față de care oamenii se poziționează foarte puternic într-o anumită direcție și să-i provoc. În ambele texte pe care le-am scris am spus povestea unor oameni aspru judecați de societate și am ales să dau o voce și personajelor care nu au avut ocazia să se exprime. Sunt pasionat de dezbateri politice, mișcări sociale și drepturile omului, dar încerc să nu fiu moralist ca autor, asta pentru că eu cred că magia teatrului stă în înțelegerea profundă a umanității.
Gabriel Sandu are 29 ani și este dramaturg, actor și jurnalist. Și-a făcut debutul dramaturgic în noiembrie 2017 la Teatrul Național din Târgu Mureș cu textul „Tatăl meu, preotul”, pe care l-a dezvoltat în cadrul unei rezidențe pe care a câștigat-o în iulie 2016, la Reactor de Creație și Experiment, Cluj Napoca. A fost inspirat să dezvolte textul în urma unui articol pe care l-a publicat în VICE România, unde relata povestea adevărată a unui preot care luptă să schimbe Constituția României, în timp ce propriul său fiu este gay. „Tatăl meu, proetul” nu este singurul text dramaturgic pe care Gabriel l-a scris. Când avea 18 ani, a câștigat competițiile DramAcum și FestCo cu textul „Căprioare sau Bambies”, o piesă structură în trei povești inspirate de știri care aveau în mijlocul lor copii aflați în situații de risc.
În calitate de actor, Gabriel a jucat în diverse spectacole de teatru și filme, în România, dar și în alte țări europene. De la musicaluri (West Side Story, regizat de Răzvan Mazilu la Teatrul Odeon din București), la teatru social (Europes, regizat de Armel Roussel la Teatrul Național din Bruxelles, Belgia), Gabriel a fost des implicat în proiecte în care se lucra devised și unde se folosea propriile experiențe și abilități de a scrie.
Ca artist, Gabriel s-a simțit atras mereu de domeniul ștrilor. De-a lungul anilor, a început să folosească audiența din social media pentru a dezbate anumite situații sociale. Din decembrie 2015 a început să scrie esee și repotaje pentru VICE și alte publicații. Pentru munca sa de jurnalist, a câștigat diferite recunoașteri, de la bursa oferită de Fundația Friends for Friends, la, cel mai recent, professional fellowship-ul Digicomnet oferit de Departamentul de Stat al SUA, o disctincție oferită pentru 15 jurnaliști din 600 de aplicanți din Europa Centrală, de Est și Asia Centrală. În finalul lui 2016, împreună cu Barna Nemthi (regizor de film) și Radu Stancu (producător de film) a fondat Brrlog.com, o platformă jurrnalistică independentă ghidată de motto-ul „artiști care vor să informeze”.
Căprioare sau Bambies
Piesa asta a câștigat competițiile DramAcum (2008) și FestCo (2009). Structura textuli constă în trei povești, toate având în centrul lor un copil drept personaj principal, la diferite vârste și stadii de dezvoltare. Toate trei sunt versiuni ficționalizate ale unor evenimente de care am auzit la știri.
Primul copil – mama lui crede că este însuși Iisus și nu-l lasă niciodată să părăsească garsoniera în care locuiesc. Toți cred că îl omoară, dar ea nu vrea decât să-l protejeze.
Tatăl meu, preotul
Această piesă a avut premiera în noiembrie 2017, la Teatrul Național din Târgu Mureș, în regia Letei Popescu.
Textul spune povestea fiului gay al unui preot ortodox care a strâns semnături pentru a schimba Constituția în defavoarea minorităților sexuale.
