A scrie teatru înseamnă, pentru mine, a problematiza teme contemporane sau obsesii personale. Mă interesează teatrul cu implicaţii sociale (de pildă pe tema efectelor negative ale emigraţiei sau ale schimbărilor de după evenimentele politice din 1989). Mă atrage teatrul realist-psihologic, astfel că am scris piese despre: crizele cuplului contemporan, falsa toleranţă faţă de ieşirea din normă (sexuală, comportamentală etc.), rolul distructiv al vanităţii, aberaţiile raportului dintre copii şi părinţi ş. a. Caut să creez drame puternice, dar pigmentate de situaţii şi replici comice, şi să construiesc personaje cu care spectatorul să se poată identifica.
Ignat Mihai, 5 octombrie 1967, Braşov, România. Educație: 1995 – licenţiat al Facultăţii de Litere, Universitatea Bucureşti; 1997 – master în “Literatură română contemporană”, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti; 2004 – doctor în filologie, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti.
Experienţa profesională: muncitor necalificat la Poligrafie; profesor de liceu; redactor la revista culturală “Interval” din Braşov; redactor al paginii de Editoriale şi Opinii a cotidianului “Monitorul de Braşov”; secretar literar al Teatrului “Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe.
Ocupaţia prezentă: conferenţiar universitar la Departamentul de Literatură şi Studii Culturale al Facultăţii de Litere a Universităţii “Transilvania” din Braşov, România.
Teatrografie
2003 / Crize sau Încă o poveste de dragoste, prima reprezentație scenică: 2004, la Radio BBC Londra; data publicării: 2006; nominalizată la “International Radio Playwriting Competition 2003”, concurs organizat de BBC World Service, şi la Concursul UNITER “Cea mai bună piesă românească a anului 2003”
2005 / Patru cepe degerate, prima reprezentație scenică: la Centrul Cultural “Reduta” Braşov; data publicării: 2006; premiul întâi la Concursul Naţional de teatru organizat de Ministerul Culturii şi Cultelor.
2006 / Nu de gât, prima reprezentație scenică: 2006, la “Teatru 74” Târgu Mureş; data publicării: 2009.
2007 / Mesrii şi fundături, prima reprezentație scenică: 2010, la Centrul Cultural “Reduta” Braşov; publicării: 2008; premiul UNITER “Cea mai bună piesă românească a anului 2007”
2007 / Fermoare, nasturi şi capse, prima reprezentație scenică: 2011 la Sala „Dom Polski”, Suceava; nominalizată la Concursul UNITER “Cea mai bună piesă românească a anului 2007”
2008 / Black Sitcom, publicării: 2008; câştigător al premiului întâi la Concursul de Comedie organizat de Teatrul de Comedie Bucureşti, în cadrul Festivalului de Comedie, ediţia a 6-a.
2008 / Moartea pentru patrie, prima reprezentație scenică: 2011, la Teatrul “Andrei Mureşanu”, Sfântu Gheorghe; nominalizată la Concursul UNITER „Cea mai bună piesă românească a anului 2008”
2009 / Aici, acolo, nominalizată la Concursul UNITER „Cea mai bună piesă românească a anului 2010”.
2009 / One Life Show, prima reprezentație scenică: 2011, la Teatrul Independent “Aratat”, Baia Mare; data publicării: 2012.
2010 / Recviem pentru un iepuraş, prima reprezentație scenică: septembrie 2013 la Moscova.
Moartea pentru patrie
Trei apartamente din acelaşi bloc şi şase personaje: ultimul veteran al celui de-al doilea război mondial, un tânăr care este sau se dă drept nepotul său, un soţ adulterin şi violent, o soţie apatică şi înrobită de ocupaţiile cotidiene, fiica rebelă a acestora şi o vecină singură.
În centrul acestor poveşti încrucişate stau lupta pentru supravieţuire, clivajul dintre mentalitatea copiilor şi cea a părinţilor, refuzul valorizării normalităţii domestice, spaimele provocate de uitarea trecutului sau de degradarea prezentului. Tema fundamentală a piesei este aceea a “spaţiului vital” – devenit o reală şi profundă problemă în condiţiile unui trai urban care, deşi e unul configurat comunitar, duce, paradoxal, la opusul comuniunii, la izolare şi nepăsare.
În cele din urmă, veteranul se va sinucide pentru a-i da şanse nepotului, bărbatul infidel, părăsit de amantă, soţie şi fată, va ucide la furie un vecin, iar fata recurge la avort pentru că nu are unde şi cum să crească un copil. Moartea pentru patrie, evocată de veteranul de război, a devenit, în prezentul acestei lumi reziduale, moartea din cauza patriei.
– Fragmente din Moartea pentru patrie –
4. În apartamentul 18
CEALALTĂ FEMEIE: Spuneai că gata.
BĂRBATUL: Încă nu pot.
CEALALTĂ FEMEIE: Şi cît crezi că n-o să mai poţi?
BĂRBATUL: Vrei să nu mai vin?
CEALALTĂ FEMEIE: Ce-i asta, şantaj?
BĂRBATUL: Bineînţeles că nu.
CEALALTĂ FEMEIE: Ţi-am zis eu să nu mai vii?
BĂRBATUL: Te doresc.
CEALALTĂ FEMEIE: Săptămîna asta, pofta-n cui.
BĂRBATUL: A, ţi-a venit. (Râde.) Ar trebui să-mi iau o amantă pentru perioadele astea.
CEALALTĂ FEMEIE: Ai fi în stare.
BĂRBATUL: Te doresc. Te doresc pe tine.
CEALALTĂ FEMEIE: Şi pe ea nu? (Pauză.) Dac-ar afla, ce-ai face? (Pauză.) Şi dacă ştie deja?
BĂRBATUL: Doar nu i-ai spus!
CEALALTĂ FEMEIE: Mă vrei doar pentru sex.
BĂRBATUL: Ei, doar pentru sex…
CEALALTĂ FEMEIE: De fapt, ai dreptate. E mai cinstit aşa. Şi eu te vreau doar pentru sex. (Bărbatul o priveşte neîncrezător.) Dacă ţi-ai vedea faţa… (Pauză.) Nu mai vreau să treci pe-aici. (Bărbatul o priveşte lung.) Da, ai auzit bine.
BĂRBATUL: Păi dacă-i vorba doar de sex…
CEALALTĂ FEMEIE: Dar nu în trei.
BĂRBATUL: Care trei?
CEALALTĂ FEMEIE: Cînd o facem, te gîndeşti la ea? Sau la vreo piţipoancă de pe stradă?
BĂRBATUL: Chiar nu mai vrei să trec pe-aici?
CEALALTĂ FEMEIE: Chiar.
BĂRBATUL: Te rog.
CEALALTĂ FEMEIE: Poţi să vii, dar te costă. O sută de lei. (Bărbatul o priveşte.) Nu glumesc. O sută de lei pe întîlnire. Şi vorbesc doar eu. Îmi răspunzi doar cînd vreau eu. Poţi să gemi. Îmi place cînd gemi. (Bărbatul râde.) Nu glumesc. Dacă mă vrei doar pentru sex, plăteşti. Şi poţi să-mi spui cum vrei: Lola, Manuela, Suzi, oricum. (Bărbatul redevine serios.)
15. În apartamentul 41
Veteranul, singur, citeşte ziarul cu voce tare.
VETERANUL: Un bărbat a murit culcîndu-se cu o găină. Şi-a bătut soţul cu făcăleţul pînă l-a omorît. Numărul unu al spionajului cehoslovac din Italia era o româncă. ( Pauză.) Senzaţie în lumea întreagă: Michael Jackson a vorbit. (Pauză.) Guvernul va modifica Legea Fondului Funciar: ţăranii vor primi şi bucăţi de ţevi.
Intră Tînărul. Se aşează, obosit.
TÎNĂRUL: Iar citeşti ziarele alea străvechi?
VETERANUL: Ascultă şi tu: Într-o sticlă de bere s-a găsit un şoarece. Firma producătoare plăteşte daune morale în valoare de 25000 de dolari. Beneficiarul salvatoarei sume este un şomer. Doi copii de 7 ani judecaţi pentru viol. Nemulţumit că soţia i-a gătit friptură de pui, bărbatul a vîrît cuţitul în ea de 28 de ori.
TÎNĂRUL: Nu te plictisesc chestiile astea?
VETERANUL: Nu, fiindcă le uit.
TÎNĂRUL: Dacă le uiţi, de unde ştii că le-ai mai citit?
VETERANUL: Pe-alea citite le pun în alt teanc.
TÎNĂRUL: Şi nu uiţi care teanc e cu citite şi care cu necitite? Într-o zi o să-mi dai în cap crezînd că-s un hoţ.
VETERANUL: Ceea ce-ar fi rău, nu? (Tînărul rîde.) Vezi fotografia asta? (Pauză.) Nu-l recunoşti? Adică ştiu că avea doar vreo 7 ani… da’ nu ţi-a arătat-o niciodată?
TÎNĂRUL: E…?
VETERANUL: …taică-tu. Cu o pisică-n braţe. (Pauză.) Îi plăceau cîinii, de fapt, da’ se-mpăca şi cu Mili. Ce-i? Te văd nedumerit.
TÎNĂRUL: De ce să fiu nedumerit? Sînt doar puţin obosit, de-aia…
VETERANUL: Cine eşti? (Tînărul zîmbeşte, amuzat-nedumerit.)
TÎNĂRUL: Nu ştiu dacă te-a lăsat memoria sau ai dat în paranoia.
VETERANUL: Dacă mă iei aşa… poţi să pleci. Îţi baţi joc de-un bătrîn care abia-şi mai tîrîie picioarele.
TÎNĂRUL: Ţi-am zis că după ce tata şi mama au avut accidentul ăla, m-am întors în ţară fără prea mulţi bani şi mi-am dat seama că nu-mi pot lua un apartament. Am stat la un prieten, dar într-o noapte, de beat ce era, era să m-omoare. Am dormit cîteva nopţi în maşină. Şi mi-am zis că n-am ce pierde dacă-ţi cer să mă ţii la tine. Măcar o vreme, pînă m-aranjez cumva.
VETERANUL: Eu zic să-ţi faci bagajul.
TÎNĂRUL: Hai, zău, că acum exagerezi.
VETERANUL: Nu ştiu. Nu mai ştiu…
TÎNĂRUL: Nu vrei un ceai? (Se ridică.) Fac un ceai, să ne mai încălzim.
VETERANUL: Pleacă! Într-o zi o să-mi dai în cap, golanule!