Andreea Ioana Tănase s-a născut pe 6 ianuarie 1990 în Sibiu, România. În 2014 a absolvit facultatea de arhitectură în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” din București. În momentul de față, termină masterul de scriere dramatică în cadrul Universității de Arte din Târgu Mureș.
În vara lui 2019 a participat la DRAMA 5 – rezidența de scriere dramatică organizată de Reactor de Creație și Experiment, în Cluj-Napoca. Piesa ei, Totul e bine când se termină, a fost montată de regizorul Radu Nica la Reactor de Creație și Experiment în septembrie 2019. În februarie 2020 a câștigat concursul de dramaturgie contemporană “Corneliu-Dan Borcia” cu piesa 98% (decizia corectă) care a fost montată de regizoarea Elena Morar la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. În iulie 2020 a câștigat în secțiunea de monodramă a concursului de teatru și literatură organizat de Teatrul Dramaturgilor Români, Muzeul Național al Literaturii Române și Biblioteca Metropolitană București. Piesa ei, o versiune preliminară a monodramei Ziua în care m-am căsătorit cu mine însămi a fost montată online cu și de actrița Mirela Zeța în decembrie 2020.
Din 2017 în prezent, participă la workshop-uri de actorie și improvizație. Joacă, face improvizație, scrie sketch-uri de comedie și piese de teatru.
Totul e bine când se termină
Daria și Radu, un tânăr cuplu divorțat, decid să organizeze împreună o petrecere de divorț pentru a sărbători noi începuturi. Invitații lor sunt oamenii din public, cărora li se oferă oportunitatea să fie martori ai intimității unui cuplu aflat în criză. Momente de flashback alternează cu scene din prezent, oferind o perspectivă aproape chirurgicală asupra unei căsnicii eșuate. Piesa urmărește un traseu comic și dramatic care explorează în profunzime ideea divorțului, demascând fiecare decizie greșită care a condus la acest rezultat. Din punct de vedere tematic, cercetează imaturitatea emoțională, felul în care ne raportăm la pierdere și la durere și inabilitatea noastră de a găsi un echilibru între nevoile personale și cele de cuplu. Finalul piesei aduce o nouă perspectivă asupra jurămintelor de nuntă care devin un mijloc de desfacere a legământului de cuplu și o încercare de maturitate prin care putem recunoaște și accepta valoarea unui moment dificil, extrem și dureros.
98% (decizia corectă)
Iza, o fată de șaptesprezece ani, rămâne însărcinată din întâmplare. Flashback-uri din viața ei alternează cu scene din prezent, momentul actual exercitând foarte multă presiune asupra ei, întrucât trebuie să decidă dacă păstrează sau nu sarcina. Este un drum al maturizării forțate și neașteptate care expune una dintre cele mai dificile și importante decizii din viața unei femei. Din punct de vedere tematic, explorează subiecte aflate în strânsă legătură cu adolescența, precum fenomenul de bullying, prietenia, iubirea, viața sexuală și feminitatea, într-o lume în care părerea celorlalți asupra deciziei Izei tinde să cântărească mult mai greu decât orice ar crede ea.
Ziua în care m-am căsătorit cu mine însămi
Dora, o tânără, decide să se căsătorească cu ea în cadrul unui eveniment online pe Zoom, deschis tuturor celor care vor să participe. Invitații au ocazia să pună întrebări și să-și exprime opinia în raport cu alegerea ei, lucrurile escaladând până când evenimentul devine viral. Un protest izbucnește spontan și jurnaliștii apar la fața locului pentru a afla părerea societății. Toate acestea se dezvoltă într-o monodramă care explorează statutul femeii necăsătorite într-o societate tradițională, urmărind un traseu comic și emoțional care dezvoltă teme precum singurătatea și vulnerabilitatea, pornind o dezbatere asupra conceptelor de self-love și self-care.
