Alina Nelega

Alina Nelega s-a născut în 18 decembrie 1960, în Târgu-Mureș. Este director artistic al Teatrului Național și profesor la Universitatea de Artă din Târgu-Mureș, unde coordoneză masteratul de scriere dramatică. Piesele sale au fost traduse, publicate și montate sau prezentate în România și pe plan internațional. A participat la festivaluri și în schimburi culturale din Europa și SUA (Festivalul Fringe din New-York, Centrul de Dramaturgie Lark, Festivalul hotINK, Atelierul de Teatru de la New-York). Este bursieră a Programului Internațional de Scriere Dramatică din Iowa (SUA) și beneficiară a unei rezidențe la Royal Court Theatre (Londra). Printre premiile sale se numără și Piesa Anului 2000 (Uniter) și Autor European (Heidelberg Stueckermarkt, 2007).

Teatrografie

1993 / Una Cosa Mentale; 2002, Teatru și povestiri, UNITEXT, București –
1996 / Nascendo; 1999, Eastern Promise, Aurora Publishing House, London 1996, Teatrul Național Târgu-Mureș, Studio
2000 / www.nonstop.ro; 2000, UNITEXT, București 2001, Teatrul Ariel
2003 / Hess; 2003, Teatrul Ariel 2003, Teatrul Ariel
2004 / Es; 2007, Cartea Românească, București 2004, Teatrul Ariel
2005 / Amalia respiră adânc; 2007, Cartea Românească, București 2005, Radio Tg. Mures și Teatrul Ariel
2007 / Kamikaze; 2007, Cartea Românească, București 2007, Teatrul Ariel
2008 / Taxi Vinyl; 2008, Teatrul Ariel
2008 / Mi se duce bateria; 2008, Radio România Cluj
2010 / Graffiti.drimz; 2011, revista Vatra 2010, Teatrul Odeon, București
2012 / Efectul Genovese; 2012, Teatrul Național Târgu-Mureș, Studio

Efectul Genovese
Silvana, studentă la jurnalism, a avut întotdeauna o relație bună cu tatăl ei, un faimos realizator de talk-showuri TV și o relație rece și distantă cu mama ei, o simplă profesoară de muzică. Într-o seară ploioasă ea vine acasă să-și confrunte tatăl în legătură cu trecutul său. Lucrând pentru teza sa de dizertație, ea a intrat în arhivele Securității și a găsit dosarul tatălui său, aflând că acesta a fost un informator. Acțiunea are loc într-o seară, înainte și după ce părinții Silvanei se pregătesc să meargă la o ceremeonie de decernare a premiului “Cel mai bun jurnalist”. Ea îi cere tatălui său să-i spună adevărul, iar acesta îi demonstrează că adevărul nu are nici o relevanță în societatea românească, că nimănui nu-i pasă.

Personaje: 4 (2 bărbați, 2 femei), Corul

– Fragment din textul Efectul Genovese –
Intră Silvana. Jeansi, bocanci. Are în spate un rucsac – și peste rucsac o pelerină de ploaie. Gluga pe cap. E udă leoarcă, dar vine până în mijlocul spațiului, fără să-i pese. Adina o observă târziu, se sperie și țipă.

SILVANA
Mamă… ce zbieri așa? (Pauză) Halal primire!

ADINA
Sil! Sil… ce-i cu tine? S-a-ntâmplat ceva?

SILVANA
Ce să fie – am venit și eu acasă. Printre noroaie. Cu taxiul care mi-a luat o avere pân’aici și mi-ar fi luat dublu dacă nu i-aș fi arătat legitimația aia pe care scrie „presă”.

ADINA
Trebuia să dai un telefon, veneam după tine.

SILVANA
Tu?

ADINA
Mă rog, tata…

SILVANA
Așa mă gândeam și eu. (Pauză) N-am vrut să vă deranjez. Știam că sunteți extrem de ocupați.

ADINA
Iar începi…

SILVANA
De fapt, credeam că ați plecat deja.

ADINA
La măreața festivitate? Carevasăzică totuși ești bine informată.

SILVANA
Ați schimbat pe-aici. Am văzut că până la urmă tot ți-ai făcut șemineu… cool. Din revista aia englezească, nu? Să-mi pun și eu bocancii la uscat undeva. Da’ interfon tot nu v-ați pus la poartă. Nu vă e frică de hoți?

ADINA
Mă bucur că te văd, totuși. Chiar dacă ești așa țepoasă. (Pauză) Nu-ți scoți pelerina?

SILVANA
Mda, se udă covorul ăsta minunat comandă specială.

ADINA
Nu e nevoie să fii sarcastică. Mă gândeam la tine…

SILVANA
Pot să am grijă de mine și singură. (Își scoate totuși pelerina, pune jos rucsacul, se așază pe el.)

ADINA
Am auzit.

SILVANA
Știam eu că nu poate să țină nimic pentru el.

ADINA
A fost destul de surprins. Nu cred că-l poți condamna. Te duci la fiică-ta să-i duci flori de ziua ei și, la opt dimineața îți deschide ușa ditamai haidamacul în chiloți.

SILVANA
Putea să dea un telefon că vine. Sau măcar tu puteai să mă suni.

ADINA
Te-a iubit întotdeauna ca pe ochii din cap. Era așa de mândru de tine! De când erai mică. Erai agilă, ca o maimuțică și râdeai mult. Îți plăceau portocalele. Desenai pe pereți și el nu mă lăsa niciodată să curăț. I se părea chiar că ai talent.

Nu te-am oprit niciodată să faci nimic.

SILVANA
Am crescut.

ADINA
Te ducea la școală. Te aducea de la școală.
El mergea întotdeauna la ședințele alea tâmpite cu părinții.
Și, fiindcă ești născută de Sânziene,
în fiecare an de ziua ta,
se scula dimineața la patru,
mergea în pădure și culegea sânziene.
Nu s-a întâmplat niciodată să nu ai sânziene proaspete când te trezești.
Întotdeauna de ziua ta, el era primul care îți aducea flori.
Era nevoie de un telefon ca să-ți amintești asta?

SILVANA
Până la urmă, era ziua mea.
A mea! Nu a lui, nu a ta!
Și fac ce vreau cu ea!
De unde era să știu că la șapte dimineața o să bată la ușă,
în costumul lui Pierre Cardin,
cu manșetele pantalonilor grele de iarbă și mustind a rouă,
cu fața aia idioată și cu brațele pline de florile-alea cretine?
Niciodată nu le-am putut pune în vază, fiind că nu rezistă nici măcar o zi.
Încercam să le fac ceva, le-am pus aspirină, zahăr, le țineam la răcoare, o dată am stat toată dimineața și le-am cântat…
dar erau moarte.

ADINA
Tocmai asta-i frumusețea lor.

SILVANA
Și mirosul ăla… Put. Le-am urât întotdeauna.

ADINA
N-am știut. Nu ne-ai spus niciodată.

SILVANA
Îți spun acum. Le urăsc, le urăsc, le urăsc! (Pauză) Nu vă datorez nimic.

ADINA
Ai de gând să-ți pui undeva pelerina aia?

SILVANA
Nu-mi spune tu mie ce să fac.

ADINA
Bine, cum vrei. Rămâi udă atunci. Rucsacul ți-l duci în cameră sau să ți-l duc eu?

SILVANA
El unde e? A plecat înainte? Se vede cu ștăbimea? E pe cai mari… Am citit pe net că săptămâna trecută ministrul de finanțe și-a lansat un volum de poezii și că el i-a făcut laudatio. (Pauză) Sunt bune de ceva?

ADINA
Nu știu. Probabil că da, fiindcă i-a făcut prefața Mihalcea.

SILVANA
Ăla fain de la televizor, care vorbește graseiat?

ADINA
Da, ăla cu „Lectura de fiecare seară” – și doi actori de la Teatrul Național i le-au citit. Îți dai seama, nu se putea refuza…

SILVANA
De ce, ministrul nu și le putea citi singur? E analfabet?

ADINA
Termină cu aiurelile. A fost și radioul, televiziunile…

SILVANA
Foarte frumos. Dar nimeni nu știe dacă are talent sau nu.

ADINA
N-are nici o legătură cu talentul! (Pauză) E ministru de finanțe, poate să-și lanseze un volum de poezii, ce mare lucru?!

SILVANA
Serios? Ți se pare normal?

ADINA
De ce nu? Oricine poate să-și publice azi un volum de poezii. (Pauză) Îți distrugi rucsacul așa. Pot să…

SILVANA (se răstește la ea)
Nu pune mâna!

ADINA
Sil, te simți bine? S-a întâmplat ceva?

SILVANA
Da. S-a întâmplat, nu se vede? (Pauză)

ADINA
Ești gravidă?

SILVANA (râde)
E primul lucru care-ți trece prin cap? Oare și părinții voștri se gândeau așa de mult la viața sexuală a copiilor lor?

ADINA
Credeam… (Pauză) Tu știi că noi te iubim. Și poți conta pe noi oricând. Poți să ne spui orice. Ești singurul nostru copil și…

SILVANA
Nu cred că pot să-ți spun orice.

ADINA
Cum să nu. Suntem femei amândouă și… chiar, vrei o gură de…ceva? Sau mai bine să-ți fac un ceai. Te mai încălzești. (Pauză) Cred că poți avea atâta încredere în mine.

SILVANA
Nu e vorba de încredere aici, mamă.

ADINA
Dar despre ce?

SILVANA
E complicat. (Pauză) Nu te uita așa speriată, nu mă mărit. Și n-am omorât pe nimeni.

ADINA
Ești bolnavă…?! Nu-i nimic, rezolvăm. Orice se poate rezolva. Știu medici buni, dacă nu, plecăm în străinătate, la Viena…(Pauză) Ești seropozitivă. Dumnezeule mare!

SILVANA
Mamă, nu sunt seropozitivă! Ce naiba, încetează să mai presupui…!

ADINA
Slavă Cerului! (Pauză) Ce poate fi așa grav atunci? (Pauză) Sunt mama ta, am dreptul să știu. Vreau să te ajut. Despre ce e vorba? Te rog, lasă-mă să-ți aduc niște haine uscate.

SILVANA
Nu e vorba despre mine, mamă.

ADINA
Atunci, ce e? E vorba de băiatul ăla…?

SILVANA
Nu, mamă. Ți-am zis. E complicat. Nu mai presupune.