Bogdan Georgescu

Bogdan GEORGESCU – artist, observaţionist. Instrumente utilizate: dramaturgie, teatru comunitar, compoziţie video, producţie, intervenţie culturală, management de proiect. Georgescu dezvoltă prin proiectele sale din ultimii zece ani o metodă proprie de teatru pe care o numește Artă Activă. Bursier Open Society Institute NY – UEP 2004. Bursier Cornerstone Theatre Company Institute 2005. Brusier CEC Arts Link– Brown University RI – programul de scriere dramatică, 2011. Colaborează cu Teatrul Hebbel am Ufer HAU Berlin în proiectul Houseclub – proiect dedicat tinerilor adolescenți ai liceului vecin – prin spectacole precum The Unlikely Event, Reboot și Flexination. A participat ca artist și trainer la numeroase festivaluri internaționale, conferințe sau workshop-uri în Statele Unite ale Americii, Spania, Serbia, Moldova, Slovenia, Germania, Cehia, Franța, Marea Britanie și România.

Piese și scenarii de teatru: România! Te pup, FTW, ROGVAIV, I am special, Casa Poporului, XXXCartoons, Rape, DW-3D text, For The Win, Punct Triplu, Totul este realități, Antisocial, Pentru că Meriți, #minor, MAL/PRAXIS. Youtube channel: bo2gdan.

Printe premiile primite se numără: dramAcum Trece -/ți Granița pentru DW – 3D text (2004); Bursa Soros Open Society Foundation (2004), Premiul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (secția română) pentru Turneu la țară – proiect de Artă Activă și Teatru Comunitar (2010), Premiul Ambasadei Irlandei pentru cel mai bun dramaturg – Casa Poporului (2011); Cel mai bun spectaol – ROGVAIV, Festivalul European al Spectacolului de Teatru – Festivalul Dramaturgiei Românești, Timișoara (2012), spectacol România! Te pup a participat la festivalul New Plays From Europe, Wiesbaden Germania (2010), premiul Cel Mai Bun Tânăr Artist pentru Romania! Te pup Kontakt Festival, Torun, Poland (2012), Premiul Publicului în cadrul Festivalului Internațional al Școlilor de Teatru (2015), Premiul pentru Teatru – Echipa proiectului Antisocial – în cadrul Galei Radio România Cultural (2015), Premiul Special Iulian Vișa, în cadrul Galei Festivalului International de Teatru de la Sibiu 2016.

Texte:

2017 MAL/PRAXIS – co-producator Teatrul Național Radu Stanca Sibiu și Universitatea Lucian Blaga Sibiu
2017 Reboot – HAU Berlin DE
2017 Radio Theatre – Berlin Mondiale project și Hebbel am Ufer, Berlin
2016 The Unlikely Event – HAU Berlin DE
2016 #minor – co-producator Teatrul Național Radu Stanca Sibiu și Universitatea Lucian Blaga Sibiu
2015 ALL INCLUSIVE, editura Charmides, cu sprijinul AFCN
2015 PENTRU CĂ MERIȚI – producător O2G, găzduit de Muzeul Național de Artă Contemporană București
2015 ANTISOCIAL – co-producție Teatrul Național “Radu Stanca” Sibiu și Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu
2013 Punct Triplu – producători Colectiv A Cluj și Teatrul Național Târgu Mureș
2012 Fără Urme Fizice – proiect de artă activă împotriva abuzului domestic și sexual
2012 For The Win – proiect de artă activă implicând comunitatea angajaților în multinaționale
2011 Fără Sprijin ­– spectacol mărturie a mamelor din comunitatea evacuată Rahova Uranus
2011 ROGVAIV – proiect de artă activă împotriva oricărei forme de discriminare, Teatrul Spălătorie, Chișinău
2010 Casa Poporului – scenariu spectacol de teatru comunitar pentru proiectul cu același titlu realizat în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova
2009 I am special – spectacol de teatru documentar / comunitar în cadrul proiectului Turneu la Țară

Antisocial
Liceu de provincie, anul 2015, România. Elevii creează un grup secret pe un site de socializare. Profesorii află, se infiltrează și demască. Cu ajutorul unor elevi.
# libertate de expresie # violarea intimității # încredere # respect # comment # sistem educațional # praf # spațiu public # turnător # calomnie # share # lipsă de profesionalism # șpagă # like # învechit # dialog @ orice nivel # cât de departe suntem de peșterile din care am ieșit? # hashtag
Text dezvoltat prin tehnici de Artă Activă împreună cu actorii spectacolului.

For the win
– corporație vs comunitate –
PROIECT DE ARTĂ ACTIVĂ
“Ar fi trebuit să fie – ca multe altele – o demascare a alienării din marile companii, ridicând amenințător pumnul (eventual stângist) împotriva efectelor perverse ale capitalismului: dezumanizare, sclavie modernă, idolatria eficienței, funesta agresivitate concurențială. A rezultat, în schimb, o acuarelă despre inconsistența umană. Workaholici care nu mai știu ce-i un week-end liber, angajați devotați trup și suflet firmei, tineri care nu mai au altă viață în afara celei profesionale, ambițioși prinși în vârtejul carierelor – de fapt, simple umbre umane.” – “Mai este oare acesta un om?” – ArtActMagazine, Cătălin Bogdan, noiembrie 2012

ROMÂNIA! TE PUP!
Un şomer alcoolic, cu dantura extrem de proastă, părăsit de soţie, plecată să lucreze în Italia, o bătrână care îşi terorizează rudele din Germania cu vizite neanunţate şi o tânără imatură, al cărei tată i-a dat nume de băiat pentru că întotdeauna a dorit să aibă un fiu care să-i ducă numele mai departe. Cei trei se întâlnesc într-un compartiment de tren şi îşi dau unii altora toate argumentele de care aveau nevoie pentru a urâ cu adevărat România. Orchesta oferă un concert de imagini, de mirosuri şi sunete, ce punctează acţiunile ce se desfăşoară pe scenă, orchestrându-le ura şi ipocrizia, lipsa de educaţie şi de toleranţă şi energia generată de visul lor de a părăsi acest loc damnat.

Personaje: 2 f, 1 m, Orchestra

– FRAGMENT DIN TEXTUL ROMÂNIA! TE PUP –

Vasile – 20 de ani, studentă
Miss Renata – 58 de ani, pensionarã, şef de scarã
Domnul Neagoe – 48 de ani, şomer
Orchestra -angajaţi CFR –sonoră/ vizuală/ olfactivă – permanent in actiune
Doamna Buraga, Tatăl lui Vasile, Intervievatorul, Fiul şefului, Ofiţerul, Femeia cu cei doi copii și Funcționarul, Mecanicul şi Reportera TV sunt personaje interpretate pe rând de membrii ai orchestrei.

Vasile: (cu căştile în urechi, la fereastră)
Miss Renata: (confuză şi enervată) Nu ştiu, nu ştiu! Dar nu mai pot. E bătaie de joc. (se dezlipeşte de pe muşamaua încinsă a banchetei) Eu plec. În străinătate. E a şasea oară anul ăsta şi de fiecare dată, înainte de a pleca, mi se întamplă toate mizeriile astea. Şi nu mai vreau să mă întorc. Mă trimit inapoi după o lună, că se plictisesc de mine. Vin, stau două săptămâni şi le fac surpriză şi mă întorc. La nepoatele mele din Germania. Da’ de data asta, gata, nu mă mai întorc.

Dl Neagoe: Mi se pare foarte trist. Mã rog, pentru dumneavoastră. Nu cred cã aţi muncit dincolo ca sã vedeţi cum e sã fii sclav la unii care nu dau doi bani pe tine şi care îţi spun cã oricând gãsesc unul mai bun. Că eşti prost. Că eşti hoţ. Că eşti ţigan. Că eşti moldovean. (râde) Domnişoara are dreptate. Miroase urât.
Miss Renata: Nu mai înţeleg nimic. Ţineţi cu tot dinadinsul să mă chinuiţi?! (se plânge) O fi de la slănină? Trăzni-o-ar dumnezeu să o trăznească pe Burăgoaia.
Vasile: Închideţi geamul. Nu mai poate.
Dl Neagoe: Eu n-aş pleca… O am pe nevastă-mea în Italia. Păi ce-i acolo… Dezastru… Să nu poţi tu să-ţi tai porcu’ de Crăciun, să te ajuţi cumva, că tot mai bune sunt astea făcute în casă. Asta caută şi toţi capitaliştii ăia de fapt. Natural. Cât mai natural. Păi cum e aia natural la supermarket?! Prefer să-mi rezolv singur problemele decât să-şi bage nasul comunitatea căcatului. Grijulie. Măi eu deschid geamul, nu ştiu cum să vă spun…

Orchestra:
fluiere
duduit
fluiere
înjurături
sticle zburând
cioburi
trenul porneşte.

Miss Renata: (se ridică, scoate din geantă o ceapă şi o bucată de slănină. Zdrobeşte ceapa cu piciorul.) Orgheanic. Aşa-i zic ei, orgheanic. Iţi place? Iţi place? (îi bagă ceapa în nas domnului Neagoe)
Dl Neagoe: (o împinge)
Miss Renata: Cu asta am eu trecere dincolo. Cu orgheanic fud. Le duc cadou căcaturile astea. Şi parcă oricat m-aş spăla, tot put a ceapă. Nu iese.
Vasile: (râde)
Miss Renata: O ţară care pute a ceapă şi-a slănină. (îl unge cu slănina pe faţă)
Dl Neagoe: (se şterge cu mâna şi-şi linge degetele) Da. Da.
Miss Renata: Mi-e atât de scârbă. Mi-e silă.
Dl Neagoe: Măi femeie, e o artă să trăieşti aici. Tre’ ştii să te bucuri, să te descurci, să faci din căcat bici. Bici! Şi se poate. Ştiţi şi voi că se poate. Dar nu sclav la străini.
Vasile: Asta cu descurcatu’… foarte bună. Facem cumva şi ne scoatem, nu? O vinzi şi pe mă-ta. Sinistru.
Dl Neagoe: Las’ că e bine să se cace ăia pe tine. Tu chiar îţi imaginezi că nu ştiu ce se întâmplă acolo?
Vasile: A pleca în străinătate nu înseamnă neapărat să te fuţi pe bani. Dar cum toţi românii au întotdeauna dreptate, normal că ştii ce se întâmplă acolo.
Dl Neagoe: Da… (se enervează) nu te ştie nici dracu’, normal că faci orice, familia şi prietenii nu află. (vorbeşte cu precipitaţii, scuipă) (Miss Renata îşi pune punga înapoi pe cap) Lucrezi orice cât să poţi supravieţui şi suni apoi în ţară, dintr-un bar cu muzică dată tare, să le spui alor tăi ce fericită eşti şi cum visele se împlinesc. Să te descurci. Mai bine plecaţi toţi de fapt, ce bine-ar fi fără din ăştia să se plângă tot timpul.

Vasile: Nu, eu mă întorc, da’ nu pentru ăştia ca tine, stai liniştit.
Dl Neagoe: Eu zic mai bine să găseşti un moş acolo, moare repede, ii iei banii şi ai rezolvat. Că ai potenţial.
Vasile: Vã pute gura. Dar asta ţine tot de farmecul dumneavoastra românesc şi de solida educaţie igienică din România. Ţărani proşti.
Miss Renata: Domnilor, vã rog nu vã certaţi… vã rog… Uite, nu vreţi să deschidem puţin geamul? E atât de cald aici. Parcã nu pot să respir.
(pauzã)

Orchestra:
bubuieli
apă curgând la
toaletă
spălat pe dinţi
zgârieturi
ţipete
flash-uri de lumină
Rotire de vagon

Bogdan Georgescu has been invited at Sala Beckett (Spain) with his text “Antisocial”