Csaba Székely

Csaba Székely (1981, Târgu Mureș) este un dramaturg de limba maghiară. Prima sa piesă (”Vă plac bananele, tovarăși?”) a luat de la BBC premiul pentru cea mai bună piesă europeană în 2009 și a câștigat prestigiosul Imison Award oferit de Societatea Autorilor (Society of Authors) din Marea Britanie. Piesele din trilogia sa – numită ”Trilogia Minelor” – ”Flori de mină”, ”Orb de mină” și ”Apă de mină” examinează probleme tabu din viața rurală din Transilvania, precum șomajul, alcoolismul, naționalismul, corupția sau rata mare de sinucideri, și au fost montate pe mai multe scene din România, Ungaria și Slovacia. În 2014 a câștigat premiul I. la un concurs de dramaturgie organizat de Teatrul Weöres Sándor din Ungaria cu comedia istorică ”Mihai Viteazul” (montat la teatrul respectiv), textul luând și premiul Asociației Criticilor de Teatru din Ungaria pentru piesa anului.

A scris și două musicaluri: ”Desigur, draga mea!” (produs la Teatrul Național din Târgu Mureș) și ”Passio XXI”, montat de Robert Alfoldi la Sala Sporturilor ”Laszlo Papp” din Budapesta.

În 2015 a câștigat la Praga, Cehia premiul Ferdinand Vanek pentru cea mai bună piesă politică cu textul întitulat ”Ăștia-s animale”. El este unul din scenariștii sezonului 3 din serialul ”Terápia” (În derivă / In Treatment) produs de HBO Ungaria.

Premii:

2015: Premiul Ferdinand Vanek pentru cea mai bună piesă politică – Praga, Cehia
2015: Piesa anului (pentru “Mihai Viteazul”) – Asociația Criticilor de Teatru din Ungaria
2013: Piesa anului (pentru ”Orb de mină”) – Asociația Criticilor de Teatru din Ungaria
2013: Premiul Imison (pentru ”Do You Like Banana, Comrades?”) – Uniunea Scriitorilor din Marea Britanie (Society of Authors)
2013: Premiul I. (pentru „Mihai Viteazul”) – Concurs de scriere dramatică, organizat de Teatrul Weöres Sándor din Szombathely, Ungaria
2013: Premiul pentru Cultura Contemporană Maghiară din Transilvania
2012: Piesa anului (pentru ”Flori de mină”) – Asociația Criticilor de Teatru din Ungaria
2012: Premiul I. (pentru ”Apă de mină”) – Concurs de scriere dramatică, organizat de Teatrul Örkény István din Budapesta
2011: Premiu de excelență – Revista literară ”Látó”
2011: Premiul Szép Ernő pentru cel mai bun debut teatral (“Flori de mină”)
2011: Premiul Vilmos – Asociația Dramaturgilor din Ungaria
2009: Cea mai bună piesă europeană (pentru ”Do You Like Banana, Comrades?”)  – BBC

NU REGRET NIMIC

Dominic este un pensionar care trăieşte singur într-un mic apartament şi niciunul dintre vecinii săi nu ştie cine este el cu adevărat: în timpul dictaturii lui Ceauşescu, el a fost unul dintre ofiţerii cei mai înalţi în grad, un torţionar cu sânge rece. Dominic nu are remuşcări, deoarece se consideră că au fost acte patriotarde. El a încheiat, totuşi, socotelile cu trecutul. Dar trecutul nu a terminat cu el: într-o zi, un fost coleg de-al său îl vizitează pentru o favoare, iar în aceeaşi zi se împrieteneşte cu fata vecinului său, care are sindromul Asperger şi îi întoarce viaţa pe dos. Dominic îşi dă seama că pentru a se împăca cu trecutul, trebuie să îşi depăşească nişte limite pe care nu credea că capabil să le treacă. Şi astfel începe drumul său spre căinţă.

APĂ DE MINĂ

Márton este fiul adoptiv al părintelui Ignác, un preot catolic. Ei trăiesc într-un mic sat din Transilvania, iar relaţia lor este departe de a fi obişnuită: sunt iubiţi încă de când băiatul era adolescent. Mai târziu, Márton se îndrăgosteşte de fiica directorului şcolii din sat şi, pentru că este un băiat talentat, visează să părăsească satul şi să devină un artist undeva peste hotare. Dar ca să îşi poată împlini visul, mai întâi trebuie să scape de tatăl său adoptiv.

Flori de mină
Iván își duce viața de șomer, lipsită de speranță, într-un mic sat, uitat de lume, îngrijindu-l pe tatăl său bolnav în stadiu terminal. Viața nu i-a ieșit așa cum s-ar fi așteptat. În aceeași situație se afșă și Ilonka – sora sa vitregă, prietenii și vecinii – toți încearcă să găsească o ieșire din din mizeria în care trăiesc. Iván începe să se gândească tot mai mult la posibilitatea de a pleca din sat: poate dacă tatăl său ar muri, s-ar muta în oraș și ar începe o viață nouă. Oricât de negru ar părea totul, umărul negru reușește să facă din această piesă o comedie.

Personaje: 5 (3 bărbați, 2 femei)

– Fragment: Flori de mină –

Camera de zi-bucătăria unei case ţărăneşti. La dreapta e uşa de la intrare, în spate o canapea, dulap de bucătărie, sobă şi intrarea în camera alăturată unde zace tatăl bolnav. În faţă o masă cu două scaune. Pe masă sunt două păhărele pentru pălincă şi un briceag. Iván, prost dispus, stă lângă uşă, apoi scoate o sticlă de pălincă de după canapea şi se duce lângă masă. Scoate dopul cu briceagul, apoi bagă briceagul în buzunar. Apare Mihály din cameră, cu geanta-n mână şi pantalonii uzi. Aşează geanta pe podea.

IVÁN                (umple paharele) Bea, doctore dragă.
MIHÁLY           Acuma-s „doctore dragă”, nu?
IVÁN                Ai fost întotdeauna.
MIHÁLY           Chiar aşa?
IVÁN                Chiar.
MIHÁLY           Şi ieri?
IVÁN                Şi ieri.
MIHÁLY           Serios?
IVÁN                Serios, hai odată, bei sau nu?

Mihály ia paharul, beau amândoi. Linişte.

IVÁN                Care-i treaba cu bătrânu’?
MIHÁLY           Ce anume?
IVÁN                Tocmai l-ai examinat pe tata în camera cealaltă, nu? Te întreb ce-i cu el.

Linişte.

MIHÁLY           Mi-a vomat pe nădragi.
IVÁN                Chiar, acuma văd. Faini, nădragii ăştia.
MIHÁLY           Îi spăl când ajung acasă.

Linişte. Iván îi toarnă lui Mihály.

IVÁN                Ce zici, cât mai are de trăit?
MIHÁLY           Taică-tu?
IVÁN                S-ar putea să mă îngrijoreze un pic şi viitorul nădragilor tăi, dar în momentul ăsta vreau să aflu despre scârba de boşorog. Cât mai are?
MIHÁLY           Păi… Nu prea mult.
IVÁN                Totuşi, cât?
MIHÁLY           Păi… Cât i s-a dat.
IVÁN                Hai, zi odată.
MIHÁLY           N-are rost. N-am de gând să mă lansez în estimări.
IVÁN                Te rog eu să te lansezi dacă nu vrei să irosesc bunătatea asta de pălincă spărgându-ţi sticla pe cap.
MIHÁLY           (suspină) Vreo trei luni.
IVÁN                Trei?
MIHÁLY           Patru, poate.
IVÁN                Patru luni?! Ai spus două luni acu’ un an-jumate!
MIHÁLY           Ţi-am zis că nu vreau să mă lansez în estimări.
IVÁN                E de înţeles. Estimările tale-s de tăt căcatu’. Trebuia să te faci meteorolog, nu doctor.
MIHÁLY           Mai demult chestiile astea-mi mergeau mai bine. Nu mai sunt un bun medic. (îşi goleşte paharul) Nici nu mai ştiu ce sunt. Înainte, credeam că a fi un medic bun şi un om bun e acelaşi lucru. Dar nu este aşa, Iván. Mă crezi că nu-i acelaşi lucru?
IVÁN                Dacă tu zici… Eu n-am încercat nici una, nici alta.
MIHÁLY           Locul ăsta te schimbă. Bătăi, comă alcoolică, sinucideri toată ziua. Tot timpul pe drumuri, mă cheamă lumea într-una. Dacă nu mă duc în vizită la fiecare pacient, vin rudele să mă ameninţe cu briceagu’.
IVÁN                Pentru asta s-a inventat briceagu’, să-l foloseşti.
MIHÁLY           Înainte nu beam deloc, iar acum, vezi şi tu, beau zilnic câte-un păhărel-două.
IVÁN                E măricel păhărelu’ ăsta al tău, cam cât sticla, nu-i aşa?
MIHÁLY           Te rog să nu mă faci alcoolic!
IVÁN                Apăi nu-i nevoie să fac eu nimic în privinţa asta.
MIHÁLY           Am obosit, Iván. M-a stors satul ăsta stătut, ratat şi cretin.
IVÁN                Comuna.
MIHÁLY           Ce?
IVÁN                Comună stătută, ratată şi cretină.
MIHÁLY           Ce-o fi.

Liniște

IVÁN                Deci zici c-o s-o mai tragă mult bătrânu’?
MIHÁLY           Tatăl tău e cioplit din lemn tare.
IVÁN                Mai bine-i băga dalta-n coaie cioplitorul care l-a făcut!

Furios, toarnă. Mihály îl studiază. Linişte.

MIHÁLY           Te-ai schimbat mult şi tu, Iván.
IVÁN                Eu, mă?
MIHÁLY           Tu.
IVÁN                O pulă m-am schimbat.
MIHÁLY           Înainte nu mi-ai fi cerut niciodată să-ţi omor tatăl.
IVÁN                Despre ce curu’ lu’ Cherecheş vorbeşti, mă? Niciodată nu ţi-am cerut aşa ceva.
MIHÁLY           Ai noroc că-s un domn şi n-am pomenit de faţă cu toată lumea ce mi-ai cerut. Meritai s-o fac.
IVÁN                Zi-mi şi mie, când ţi-am cerut aşa ceva?
MIHÁLY           Nu te preface că nu ştii. M-ai rugat ieri să nu-i mai aduc medicamente.

Linişte.

IVÁN                Păi dacă-i o risipă… Tocmai ai prezis că n-are decât trei luni, meteorologule. Asta nu e crimă.
MIHÁLY           Ba e, pentru un medic.
IVÁN                Dar tu mi-ai spus că o să-l îngrijeşti ca şi până acum.
MIHÁLY           Da, aşa am spus. Şi cu toate astea, azi nu i-am adus medicamentele.