Gabriel Pintilei

Gabriel Pintilei

 

Mă interesează tinerii şi relaţia lor cu societatea, cu părinţii, cu profesorii, felul în care se formează un om, începând din copilărie şi până în adolescenţă. Rareori personajele mele au mai mult de 8 ani, iar atunci când au, de regulă sunt părinţii acelor tineri. Scriu pentru a mă înţelege mai bine şi pentru a-i înţelege şi pe cei din jur. Moartea este întotdeauna prezentă în piesele mele. Uneori nu loveşte, dar dă târcoale. Mă gândesc ani de zile la o piesă şi o scriu de regulă în 4-5 zile.

Fabulamundi involved Gabriel Pintilei in activities in Turin.

[themeum_divider divider=”border” divider_image=”” repeat=”repeat” height=”10″ border_color=”#eeeeee” border_style=”none” border_width=”1″ margin_top=”40″ margin_bottom=”40″ class=””]

S-a născut pe 30 iunie 1978. În 2000 a absolvit Universitatea de Arte „G. Enescu” din Iași, Facultatea de teatru, secția Actorie. Din 2001 este actor angajat la Teatrul Odeon din Bucureşti.
În 2004 a scris piesa Elevator montată în următoarele teatre:  Teatrul Foarte Mic București, Teatrul Luni de la Green Hours, București, Leti Theatre, Praga, Cehia,  Teatro Taborda, Lisabona, Portugalia, New Diorama Theatre, Londra, Anglia, Buenos Aires, Argentina, Ca spectacol-lectură a fost prezentat la New York, SUA şi la Torino, Italia.
Piesa a fost publicată în volumul „DRAMACUM 2”, editura Dacia – Cluj Napoca.
În 2006 a scris piesa Blifat, care a fost montată în 2010 la Teatrul Odeon. În 2007 a scris monologul Lucruri mici, în 2011 Dna. Deleanu, în 2011 Aleea Soarelui, iar în 2015 a scris Keratină. A scris şi scenarii de film: Elevator (2007, regia George Dorobanţu), O nuanţă rară (2008, regia Ovo Baru), co-scenarist la Boxed-In (2012, Bruxelles), Bypass (2013, regia Napoleon Helmis).

Premii
2004 Piesa Elevator – Premiul dramAcum 2 la concursul naţional de dramaturgie.
În 2006 piesa Blifat a fost câștigătoarea concursului dramAcum 3
2007 Piesa Elevator – Premiul pentru cea mai bună piesă românească nouă la Festivalul Dramaturgiei Românești de la Timișoara, (pentru spectacolul ELEVATOR prezentat de Leti Theatre din Praga, regia Jiri Trnka)
2009 Gabriel Pintilei a fost unul dintre câștigătorii concursului de nuvelă scurtă „A sea of Words”, cu nuvela „Briceagul” (în limba engleză “The Clasp-Knife”), organizat de IEMED (Institut Europeu de la Mediterrania) Barcelona, cu sprijinul Ana Lindh Foundation.

Teatrografie

2004 / Elevator, prima reprezentație scenică: 22 Ianuarie 2005; data publicării: 25 Aprilie 2005
2006 / Blifat, prima reprezentație scenică: 23 Septembrie 2010
2011 / Aleea Soarelui, prima reprezentație scenică: 8 Mai 2012

 

Blifat
Este greu de povestit acţiunea din Blifat. Este ca şi cum cineva te-ar întreba ce-ai făcut ieri. Şi răspunzi:
“ Păi, nimic special. Am stat în casă toată ziua. Fiind sâmbătă, m-am trezit, ca de obicei, pe la 10-11. Era toata lumea acasă. Am mâncat ceva. Ca de obicei, probleme legate de spaţiul mic din apartament. E greu să locuieşti cinci oameni în trei camere… M-am uitat puţin la televizor, calculator, m-am certat cu părinţii, ca de obicei, a venit noaptea şi m-am culcat… Nimic special…
A, ba nu…Ar fi totuşi ceva neobişnuit de semnalat…“Despre asta este Blifat. Despre acel “ceva neobişnuit“, aproape insesizabil, care apare în cea mai banală zi din viaţa ta, dar care îţi poate schimba destinul.

Aleea Soarelui
Piesa Aleea Soarelui s-a născut din nesfârşita admiraţie pe care o port romanului Strada Le Havre al lui Paul Guimard, romanului Aleea Soarelui de Thomas Brussig şi filmului My life without me, regia Isabel Coixet. Ani de zile m-am gândit dacă aş putea împleti cele trei poveşti. Aşa a luat naştere piesa mea, o poveste emoţionantă despre un grup de puşti care trăiesc pe Aleea Soarelui, o fată care fotografiază acelaşi colţ de stradă, la aceeaşi oră, timp de două luni şi o fată misterioasă, care trece în fiecare zi, la aceeaşi orî, 14:07, pe Aleea Soarelui. O piesă despre hazard, fatalitate şi dragoste.

Keratina
Keratina a început ca un exerciţiu comic, într-un act, despre piaţa neagră a traficului de păr uman. Treptat, acţiunea m-a prins şi s-a dezvoltat într-o piesă în trei acte, în care drama a început să îşi facă loc pe sub comic, cele două coexistând într-un mod pe care nu mi l-aş fi putut imagina de la bun început. Povestea e simplă, “clasică”: un cuplu împrumută o sumă mare de bani de la un cămătar şi nu mai poate să-i returneze la termen. Traseul fetei m-a interesat cel mai mult, căderea ei fiind abruptă şi surprinzătoare. O variantă feminină a personajului principal din serialul american “Breaking bad”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.