Dragostea pentru cuvintele scrise o am din copilărie, când am început să mă joc cu ele și să îmi imaginez tot felul de povești. În adolescență am descoperit teatrul și… m-am îndrăgostit încă o dată!
În calitate de actriță, am avut ocazia să lucrez cu un dramaturg și această întâlnire cu textul viu mi-a retrezit prima dragoste – scrisul. Scrisul și teatrul, sunt pentru mine pasiuni pe care nu le pot controla, relații foarte serioase, oficializate, care nu se vor sfârși printr-un divorț, ci doar prin moarte.
Tot ce scriu e despre emoțiile, obsesiile și visele mele, despre iubiri și iubire, întâlniri, neîmpliniri și bucurii. Nu e deloc ușor, dar e deja prea târziu, sunt o bigamă și-mi asum asta!
Fabulamundi involved Roxana Marian in activities in Târgu Mureș and in Milan.
Roxana Marian s-a născut pe 5 octombrie 1975, la Târgu-Mureș. A absolvit actoria la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L. Caragiale”, București și deține un master în Scriere Dramatică, la Universitatea de Artă din Târgu-Mureș.
În 2011 își publică textul ”Mede/ea sau Despre fericirea conjugală” pe portalul Liternet.ro și semnează regia radiofonică a acestuia, urmând ca peste exact un an spectacolul ”Mede/ea sau Despre fericirea conjugală” să aibă premiera pe scena Teatrului Național din Târgu-Mureș, în calitate de proiect-pilot al programului TEATRU DE RISC.
Este angajată în calitate de actriță la Teatrul Național din Târgu-Mureș, din 2001 colaborează în permanență la secțiunea Underground a Teatrului Ariel (Târgu-Mureș), iar recent și la Teatrul ACT din București.
Teatrografie
2010-2011 / Mede/ea sau Despre fericirea conjugală; 2011, prima audiție a piesei de teatru radiofonic; prima reprezentație scenică: 2012, Teatrul Ariel; data publicării: 2012, editura online LiterNet, publicată la editura UARTPress din Târgu Mureș în ediție bilingvă (română și maghiară).
Mede/ea sau Despre fericirea conjugală
Piesa este o rescriere a mitului Medeei, arhetip regăsit în esența sa și manifest al femeii din zilele noastre, al pasiunii cu care își trăiesc iubirea. Tema centrală este cea a condiției femeii, dezvoltată în relație și implicit în opoziție cu nucleul societății din toate timpurile – familia. Este urmărit traiectul emoțional pe care îl urmează personajele în procesul degradării sentimentului. De la nașterea copiilor – la sărbătorirea american – edulcorată a Crăciunului, de la sacralitatea prânzului în familie – la missa neagră a ultimei cine cu mama muribundă – toate aceste evenimente sunt tratate ca niște anti-ritualuri, ducând inevitabil spre deconstrucție, anulare și completă alienare, în consecință, spre un alt final decât cel al mitului, un final mai contemporan și mai sacrificial decât cel inițial – spre sinuciderea protagonistei.
Personaje: 2 femei – Medeea, Glauke; 2 bărbați: Iason, Eros; Corul – nedefinit (naratorul/comentatorul).
– Fragment din Mede/ea sau Despre fericirea conjugală –
„Scene conjugale descompuse” sau „Descompunerea vieţii conjugale”
Secvenţa V
“Naşterea ca început al morţii”
MEDEEA, IASON
La maternitate. Naşterea copiilor (gemeni, fată şi băiat).
Fragmentele monoloagelor se pot intercala.
INTERIOR MEDEEA
1.
24 de ore
O zi
Azi se nasc copiii lui
Ai mei
Te voi iubi şi mai mult după ziua asta, mi-a spus
O să fim atât de fericiţi
O să fie atât de frumos!
Te iubesc acum, i-am spus
Nu mai mult sau mai puţin
Te iubesc
Iubirea a explodat în mine
şi mi-a întins pielea pân-a crăpat
S-a-nghesuit pe burta mea ca un bolovan!
Nu-nţeleg, spune el.
Iubirea din mine doare ca o inimă arsă
Două inimi arse
Un el şi-o ea
ai tăi, ai mei, ca tine, ca mine, pentru tine, din mine.
Te iubesc
Vreau să-ţi dau două inimi noi!
Ce frumos, spune el
De-abea aştept
Şi mă lasă întinsă pe masă
Se duce să fumeze cu prietenii
Să le spună cât e de fericit
E emoţionat
Mă iubeşte
Mă va iubi şi mai mult
după ziua de azi.
2.
24 de ore
1440 de minute
86400 de secunde
24 de ore pe masa metalică
24 de ore de zbatere-ncrâncenată
ore de picioare-agăţate-n cârlige de-oţel
de urină-nţepătoare pe podeaua de ciment
de mâini străine scormonind în mine
24 de ore de gemete muşcate,
de degete-ncleştate,
de ochi ieşiţi din orbite,
împroşcând tavanul alb,
izbindu-se de faianţa de pe pereţi!!
Prea multă iubire!
N-o mai vreau!
Scoateţi-o din mine!
Iar doctorul m-apasă pe burtă din nou,
Bagă căngi de metal în mine
Te iubesc, urlu,
Îmi împing organele-afară!
Te iubesc, urlu,
şi lama rece-mi taie carnea, jos, să facă loc!
Nu mai pot, urlu
Asta nu-i iubire!
Afară cu ea!
Ăsta-i dansul pe culoarul morţii!
Cineva care se naşte
te face să simţi că vrei să mori!
Cineva care se naşte
începe să moară în tine!
Nu mai vreau să dansez!
3.
Tăiaţi-mi burta!
Scoateţi moartea din mine!!!
4.
După 24 de ore
Două inimi arse sunt smulse din mine
Două inimi lipicioase, pline de sânge,
Sunt scoase din mine urlând
E secunda unu din primele 24 de ore ale lor
Se va termina în moarte
Întotdeauna se termină aşa.
5.
El intră zâmbind
Vrea să-şi vadă inimile
E fericit
Ar trebui să fiu şi eu fericită.
Ce frumos, spune el
Am cea mai frumoasă familie
Cei mai frumoşi copii
O să-i arăt prietenilor mei
Vor vedea cât suntem de fericiţi
Îşi ia trofeele şi pleacă.
6.
În a 24-a oră a zilei de azi
Rămân singură pe masa de metal
Ca o carcasă-n abator
Îmi vor înfige ace în carne
Mă vor coase s-astupe gaura
Dar golul de carne lipsă
va rămâne mereu acolo, înăuntru
Se va izbi de coaste şi va durea
În fiecare zi din cele ce-au rămas.
Îl iubesc
Azi i-am dat două inimi noi.
